domnu Funar faţă cu minorităţile

domnu' Fyunar ăsta al nostru al clujenilor de când nu mai are ce bănci vopsi, că-i pe la capitală unde nu îl bagă nime în seamă, are tot felul de iniţiative care mai de care mai şukare. Citesc astăzi, pentru că Agenţia de Monitorizare a Presei stă ageră de pază şi ne dă de ştire când mai mişcă vreunul nu tocmai kosher prin Parlament, că domnului Fyunar i-au venit două idei de cum să îşi ridice în cap opinia publică, parte din ea, şi în acelaşi timp să mai atragă un pic atenţia fanilor poate prea adormiţi de atâta political correctness câtă e în ţara asta. şi trezit din somnicul de pe băncile (necolorate) ale Senatului, Fyunar bacsi propune să le dăm puţin în cap romilor şi să le amintim că ce începe cu rom- ori se bea, ori e beţiv, ăăă adică român. adică să nu se mai folosească termenul de rom pentru romi, ăăă ţigani, că ne confundă lumea cu ăia...

o altă idee briliantă a fost să mulţumim respectuos maghiarilor care ne părăsesc patria şi ne lasă locul încălzit pentru ai noştri, cu o compensaţie care eventual să îi motiveze să se care mai repede, până nu se răzgândeşte.

ei bine la toate astea, AMP-ul a răspuns caţavenceşte cu următoarea scrisorică, manca-i-ar mama ce creativi pot fi:

"In loc de raspuns, AMP a decis sa trimita urmatoare scrisoare deschisa domnului Funar.

Domnule Funar,

Agentia de Monitorizare a Presei va initia o campanie de semnaturi pentru schimbarea denumirii de "roman" in "valah" pentru a fi evitate confuziile care v-au indignat atat de mult. Consideram ca, istoric vorbind, romii au mai multa legitimitate in a se folosi de aceasta denumire deoarece ei insisi isi spuneau astfel in momentul in care romanii se autointitulau "vlahi" sau "valahi". Prin urmare, romanii poarta abuziv un nume care poate fi foarte usor confundat cu denumirea uneia dintre cele mai vechi minoritati europene.

Agentia de Monitorizare a Presei a luat act de initiativa dumneavostra de a oferi compensatii materiale maghiarilor care doresc sa paraseasca Romania. Un calcul simplu arata ca dislocarea a 6,9% din populatia tarii ar putea sa coste bugetul de stat aproximativ 500 de milioane de Euro, fara sa includem aici costurile locuintelor pe care tot statul roman ar trebui sa le achizitioneze in tara vecina. AMP propune ca aceste costuri sa fie suportate din bugetul alocat parlamentarilor care au asemenea initiative.

Cu stima,

Adrian Szelmenczi

Coordonator Departamentul Antidiscriminare
Agentia de Monitorizare a Presei"

Marx şi Edison

parcă totuşi rareori putem vedea documentare în care documentaristul să nu se vadă aproape deloc. în filmul ăsta însă, aproape nu am simţit că ar fi cineva care ţine camera aia ce atât de bine se mulează pe personajele pe care le surprinde.
ceea ce a mai reuşit să facă filmul ăsta (în afară de faptul că mi-a stors câteva lacrimi de fată, ascunse sub batistuţele de hârtie) a fost să impresioneze fără să fie patetic, şi chiar mai mult, să vorbească despre problemele copiilor fără să dea în discursul ieftin şi fără substanţă cu texte gen "suflete inocente, etc...". a avut curajul să îi lase pe copiii din film să se desfăşoare în voie în faţa camerei, şi probabil a avut răbdarea şi flerul să îi facă să se simtă, cu timpul, atât de familiarizaţi cu camera aia de luat vederi, străină până la urmă, de care se pare că într-un sfârşit au şi făcut abstracţie.

printre cele mai ironice faze din film- o hoardă de copii de vreo 12 ani aberează în voie în faţa camerei pe tema socialismului. comunismului sau ce o mai fi... şi întrecându-se ei în câte cunoştinţe au despre ce cu ce se mănâncă în ţara lor, ajung la picturile ce tronează în sala lor de clasa, una cu mao alta cu marx. explică cum că mao a fost conducătorul lor iubit, şi cum că marx ar fi pus bazele la ceva important, socialism sau comunism cum s-o fi numind. o fetiţă ce se crede ocoşă intră în discuţie şi spune- marx a lucrat cu prietenul lui, engels!! nu i-a ţinut mult triumful fetei, pentru că altamai ocoşă intră în schemă şi clarifică lucrurile, odată pentru totdeauna- "Nu ştii nimic, Marx a fost cu Edison!!"... tăcere în clasă, fata trebuie că ştie ea ceva...

cab aşa borbesc şi eu azi

astazi nu vreau la servici - ce scuza?

Pe hotnews.ro am gasit un articolas despre cele mai des intalnite scuze pentru a nu merge la servici. dintre toate, pentru un roman cea mai plauzibila mi se pare cea cu asteptatul muncitorilor sa repare ceva (poate si pentru ca a fost, si pe bune, invocata de n ori de colegii mei care au casa si masa, deci si nevoie de muncitori). ce ti-e "mi-am uitat tema acasa", ce ti-s astea?

Ma simt rau.

Am gripa.

Am o migrena.

Copilul meu este bolnav.

Am un deces in familie.

Trebuie sa astept muncitorii sa repare ceva.

Circulatia este un calvar.

Am suferit o indigestie.

toti suntem modificati genetic, in special pesedistii

Tot pe hotnews.ro citesc bulele demnitarilor apropo de organismele modificate genetic. badea Petre, cocotat pe scaunul de senator social-democrat, decreteaza: “toate fiintele sunt modificate genetic pentru ca sunt rezultatul imbinarii cromozomilor de la mama si de la tata, pe cale naturala”. carevasazica, sa modifici cucuruzu e cam ca si a face copii. pe intuneric, la lumanare...

dincolo de aberatia pozitiei pe care o apara dragul de demnitar, alaturi de multi altii de altfel, logica lui ma depaseste - ar putea insa americanii de exemplu sa invete din asta - la urmatorul summit despre incalzirea globala, de exemplu, ar putea sa spuna - wtf ar trebui sa ne pese, oricum o sa murim cu totii intr-o zi?

nu intelegeti legatura? bun, ca nici io!

pana una alta, poate vreti sa aflati cate ceva despre OMGuri!

hop si io in papushoi!

sunt momente in care ganduri, idei, sau tampenii iti trec obsesiv prin cap cu o regularitate aproape bizara, sau cand ceva revine in atentia ta cu aceeasi regularitate despre care cu greu iti vine sa crezi ca e accidentala. in acelasi spirit, in ultimul timp am dat peste bloguri si bloguri, unele pe care am poposit cu o ciudata familiaritate, altele care imposibil sa nu iti dea sentimentul ala de "la naiba, si eu pot face asa ceva, si inca si mai bine". nu stiu sigur care din categoriile de mai sus m-au determinat sa imi incep si eu un blog, cert e ca am acceptat pariul (cu mine insami) si iaca-ta-ma la drum!